Un high nasol
frică. neputiință.
că nu poți mai mult. poți, și nu ai cum. ori nu poți, pur și simplu. cam doare să fii prins în mediocritate, când știi că tu poți să fii sus, nu? ești legată cu lanțurile tale în văgăuna în care niciodata n-ai vrut să ajungi. și logic, cam tot din cauza ta, pentru că în prea puține cazuri ai timp să fii puternică atâta vreme cât vrei s-o arzi și fericită.
(și-mi voi recupera viața înapoi din noroi.)
regret.
pentru ce dracu? ăsta îi unul din sentimentele alea care nu schimbă nimic, deși te bântuie mereu. îi cam degeaba, și cam doare.
(raiul meu e aici, nu vreau să plec.. mă bat, ma-ntrec, mă zbat, mă-mbat, mă cert, ma-mpac, ma-mbat din nou și iert)
aparențe.
contează? că fiecare om își are (cel puțin) un demon în el. și-i sec, că nu poți să îl controlezi. îți trebe sute de momente, din sute de situații, și tot nu știi decât 10% din ceea ce-i trece prin cap. deci, nimic interesant. stai pe curu tău, umblă prin mintea ta. gen.
(poate fiindcă’s amuzant, dar jumatate ‘ntunecat că totu’ tre’ echilibrat)
te rog.
atâta timp cât mi-i bine poți să stai prin preajma mea, ori cu mine, lângă mine. însă, când deja am lupte cu mine, pleacă în pula mea. când mi-i rău, mie-mi trebuie să fiu singură. și-atunci tu tre să pleci, că vrei, că nu vrei! ăla-i momentu în care mă vindec singură, și îmi demonstrez că n-am nevoie de nimeni ca să-mi pun gândurile pe picioare.
(oameni dragule, oameni. de aceștia tre’ să te ferești.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *